Românii au un talent desavârsit de a da în cap celui care vrea sa faca, celui care a muncit si a avut rezultate. Îl îndeparteaza imediat, ca e deranjant. Si multi vor spune ca nu am dreptate. Pai este si normal, au ochii si mintea închise. Tipul acesta de oameni folosesc o tehnica interesanta. Se folosesc de toate ideile tale ca sa îsi atraga “admiratori”. Repeta ca într-un film cu prosti sau pentru prosti (scuzati expresia) exact ceea ce spui tu, dar într-un sens negativ si împotriva ta. E absolut remarcabil si foarte labil. Prietenia, prietenii. Acum ti se da, ti se ia, este împrumutata, ca parca ar fi un fel de cont bancar, scoti profit de pe ea, sau retragi “numerar” când este nevoie. “Fereste-ma Doamne de prieteni”, un titlu al unei carti care dovedeste ca prietenia de obicei nu este la locul ei, când o afisezi prea mult în public. Si mai sunt genul acela de prieteni, care acum îti spune ceva, si peste doua minute îsi schimba parerea (ca i s-a soptit ceva la ureche de catre un alt “prieten”). Este o forma foarte simandicoasa de fatarnicie. Când spui ceva, respecta pâna la capat! Nu fi las. Nu te lovi singur la picioare.
Adevarul nu mai pare a fi un fel de respect între persoane. Nimeni nu poate sti adevarul absolut. Totul se raporteaza la cât de mult îmi place de X, de Z, sau ce îmi ofera Q în schimb. Nu mai conteaza ce spune celalalt, poate fi cel mai tare Adevar din univers, nu i se va permite nici cea mai mica atentie. Mai este nevoie de adevar astazi? Nu cred, este foarte important sa fii tare în “clanta” si ai rezolvat problema adevarului. Ce se întâmpla când oamenii fac parte din aceste cercuri vicioase? Se pierd, sunt mustrati, ideile lor sunt bulversate si scuipate, sunt “împroprietarite”. Se pare ca suntem bolnavi, sau avem o forma de “patologie sociala”. “Mama prostilor e mereu gravida”, ne spune în cartea sa Prof. univ. dr. Nicu Gavriluta. Eu as adauga ca mama prostilor e mereu perfida si pregatita oricând sa îti santajeze eforturile, ideile si lucrurile bune facute. Oamenii rai acced mai repede la ipostazele cheie, pacat de un lucru: nu reusim sa ne dam seama de asta mai repede si sa îi oprim, dar niciodata nu e prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu