Ganduri Rubinii


Trei lacrimi de sange, ca trei rubine atent slefuite, despica cerurile, taind rani dureroase in vazduh. Sunt rubine pline de nervuri, adunate in manunchi, asa cum in natura doar trandafirul stie sa isi adune, petala cu petala, perfectiunea sa. Sticla rosie, topita in micul cuptor, s-a metamorfozat. Din lava portocalie, aparent nemiscata, a rasarit un trandafir rubiniu, ce va infrumuseta o casa si va bucura sufletele sensibile. Cat de ridicol port organismul uman ce ma sustine printre gratiile rasfrante pe chipu-mi ca un filigran. Dios mio, que locura! O iau razna in miliarde de directii! Veto, da-mi o palma sa-mi revin! Vine planeta Nibiru, bine ca am trait! Aveam in piept rubinul meu cel mare. Candva, o forta nevazuta l-a frant in mai multe bucati. Si neincetat, bucatile acelea se framanta, se-npung intre ele, iar eu ma simt cu inima batand sa-mi sparga pieptul! Un biet rubin, stricat de vreme si de vremuri. Pe geamul albit de miile de cioburi care se incapatanau sa stea totusi laolalta, rubine vesele si zglobii au sarit cu frenezia unor copii care ies buluc in pauza mare dupa o ora  plictisitoare. Povestea crimelor a mai circulat un timp, aducandu-i si mai multa faima Mmei Rubis. Nici nu si-ar fi inchipuit ca lumea era atat de avida de senzational. Din banii ramasi de la Raoul, o mica parte i-a dat Saphirei pe care a facut-o asociata si cu restul a mai ridicat un etaj stabilimentului. Pe obrazul ei insa nu a curs nicio lacrima. Nu degeaba i se spunea ca e la fel de dura si rece precum o piatra neslefuita de rubin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu