Nu se mai poate cu oamenii de bine. Se simt ei obligaţi să se bage în seamă, mai ales acolo unde nu le fierbe oala. Îşi dau cu presupusul cum este mai bine pentru alţii, mai ales atunci când nimeni nu le cere părerea pentru că nu interesează pe nimeni ce părere au ei. Mai nasol este atunci când cei care emit opinii de genul ăsta sunt rudele.
Afişează un aer disperat, se prefac că îţi dau vestea contracronometru, de parcă ar veni sfârşitul lumii. Trebuie să ţii cont de sfaturile lor, altfel e nasol! Ei sunt salvatorii tăi, spusele lor sunt axiomatice, nu trebuie verificate. Să te ferească Dumnezeu să le ceri detalii sau amănunte care să susţină cele spuse de ei. Atunci se simt ofensaţi pentru că nu apreciezi la adevărata valoare gestul lor salvator. Îşi întorc spatele şi spun că e treaba ta ce faci! Aşa şi este!!!
Am primit un telefon azi din partea unei rude, care îmi spunea că o persoană pe care o ştiu apare în ipostaze indecente pe net. Bine, zic eu, unde!? Vroiam să vad cu ochii mei. Că, de fapt, nu ea a văzut, ci altcineva. Şi mai bine, spun, ia legătura cu persoana în cauză şi roag-o să mă sune. Când a văzut că solicit detalii amănunţite, ruda mea mi-a spus că este convinsă de ce a văzut şi mi-a replicat: "Consideră că discuţia asta nu a avut niciodată loc!". OK!!!
Partea interesantă este alta! Reproduc aici cât mai exact un fragment di discuţia noastră:
- Tu ai văzut vreodată persoana în cauză înainte de a vedea imaginile de pe net?
- Nu!!!
- Şi atunci de unde ştii că e ea!
- Nu ştiu!!!
Qued erat demonstrandum!!!