Cand am fost om?

Era o caldura insuportabila! Drumul lung prin soarele arzator, asezonat cu zguduielile masinii, m-a adus intr-o stare vecina lesinul. Am coborat si am trantit portiera masinii de serviciu, sperand ca astfel o sa pun capat chinului.
Starea de nervi o aveam din cauza unui subiect care se "lasa" foarte greu.
- Mortii ma-sii, m-am trezit injurand liftul care abia se tara de la etajul cinci.
Operatorul se uita la mine si incerca sa priceapa ceva din comportamentul meu.
- E greu?
- Lasa-ma in pace!, i-am zis fara sa ma gandesc daca a gresit cu ceva.
Asteptam sa ajung in redactie si, apoi, la buda. Natura ma chema si isi cerea drepturile ei. Pe hol ma astepta un barbat. Isi anuntase vizita cu o zi inainte.
M-am dus acolo unde nici regele nu merge calare. O duhoare de closet nespalat de cateva zile si uscat de soarele de afara care intra prin ferestrele murdare mi-a anesteziat simtul olfactiv.
- Porcii dracu', iau atatia bani pe chirie si nu sunt in stare sa intretina cladirea. M-am revoltat pentru ca asa am simtit. Nu stiu daca mi-a folosit la ceva, nici nu ma intereseaza.
M-am intors la viitorul meu partener de dialog. Cu coada ochiului mi s-a parut ca intrezaresc un zambet de automultumire.
- Stiti, sunteti ultima mea speranta!
"Iar e unu' care nu si-a primit pamantu' de la primarie", m-am gandit eu, incercand sa anticipez subiectul!
- Va ascult!
- Nu mai vreau sa subventionez nenorociti! Sunt pensionar si am probleme cu administratorul blocului. Ma trece la plata fara sa stau acolo. Am facut cerere sa ne scoata de la plata taxelor.
"Hait! Uite cum am gresit!", m-am reprosat eu!
- Aveti cererea inregistrata?
- Si dvs. ma luati ca la Politie?
Am incercat sa-i explic ca solicitarea mea are ca scop tocmai procurarea argumentelor pentru a-i sustine punctul de vedere in fata autoritatilor si a "inculpatului". Am trecut peste amanunt, gandindu-ma ca o sa probez absenta familiei lui din blocul cu pricina prin declaratiile vecinilor.
- Tabelul de la asociatia de proprietari il aveti?
- Da!
Mi-a inmanat o hartie usor sifonata, care se vedea ca este pastrata cu mare grija. Mi-am aruncat privirea pe document si am ramas mut. Omul avea ZERO lei cheltuieli si era trecut la plata cu cota care ii revenea lui pentru salariul administratorului si cota pentru apele pluviale. Suma era de 3,16 lei. Lunar! Aproape 50 de lei anual!!!
- Stiti, astea sunt sume pe care trebuie sa le achitati. Ploaia nu intreaba cand vine, iar imobilul este administrat, ingrijit, chiar daca dvs. nu locuiti in apartament!, am spus timid, convins fiind ca nimeni nu i-a explicat omului si sa nu il pun intr-o situatie jenanta.
- Ce vorbesti, domnule!? Eu am citit legea! Nu trebuie sa platesc nimic!!!
Mi-am sustinut punctul de vedere, dar am fost considerat un om rau, care nu vrea sa-l ajute. M-am uitat la el, am lasat privirea in jos...
O femeie bolnava, a carei viata depinde de un transplant foarte scump, ma suna in fiecare zi pentru a demara o campanie de strangere de fonduri. Nefiind televiziunea lu' tata, nu am putut sa fac nimic. I-am spus acest lucru! Mi-a multumit, desi avea nevoie de 50.000 de euro, dar m-a injurat unul care nu vroia sa plateasca 3,16 lei pe luna!
Si se mai mira unii ca am draci cateodata!